Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul, Microcosmos și mediator

Lucrarea de fata a fost scrisa cu con­vingerea clara ca antro­po­lo­gia Sfantului Ma­xim detine cheia intregii sale teologii si ca aceas­ta antropologie, la randul ei, este rodul re­flec­tiei personale a Sfantului Marturisitor asupra convingerilor hristologice ale Si­no­dului de la Calcedon, asa cum au fost ele mai tarziu demonstrate si explicate de Sinodul de la Constantinopol din 553. Pozitiile doc­trinare si per­sonale ale Sfantului Maxim – ca si re­marcabilul sau eclectism – sunt mo­ti­vate de viziunea asupra omului ca centru al creatiei lui Dumnezeu si ca su­biect particular al Provi­den­tei Sale, de viziunea asupra omului ca micro­cos­mos si mijlocitor.